Tot ce trebuie să ştim despre Sfântului Patrick

Sfântul Patrick, în româneşte Sfântul Patriciu, a trăit între anii 385-461 şi este sărbătorit de Biserica Catolică la 17 martie. 

Este considerat evanghelizatorul Irlandei şi fondatorul creştinismului irlandez.
De origine britano-romană, Patrick se numea iniţial Maewyn Succat şi a venit pe lume în localitatea Bannaven Taberniae (sau Banna Venta Berniae) din apropiere de Carlisle, Cumbria de astăzi (Marea Britanie). Tatăl lui, Calpurnius, era diacon şi funcţionar în administraţie, dar nu era un om foarte religios. Era înstărit, poziţie care se datora faptului că îndeplinea funcţia de colector de taxe. În timp ce bunicul era preot (la acea vreme clerul occidental nu era încă supus obligaţiei de celibat), bunica lui provenea din Touraine, Franţa. În 405, pe când avea 16 ani, Maewyn Succat este răpit de piraţi irlandezi care îl vând ca sclav. În anii captivităţii, devine cioban pentru un şaf de clan irlandez. Puţin religios înainte de a fi capturat, el îl descoperă pe Dumnezeu şi devine un creştin devotat. În 411, reuşeşte să scape după ce Dumnezeu îi spune în vis să meargă la râu şi să se îmbarce pe un vapor, la circa 200 de kilometri de Waterford sau Wexford. Ajunge pe mare şi în cele din urmă soseşte pe coastele britanice, unde devine preot. La vârsta de 30 sau 32 de ani se reîntâlneşte cu familia sa. Este primit cu căldură şi rugat să rămână. Dar are viziuni şi aude voci care îi cer să meargă la cei care locuiesc în zona pădurii Focult. Ajunge în insulele Lérins, în apropiere de Cannes şi se instalează la Mânăstirea Saint-Honorat, unde se consacră studiilor teologice timp de doi ani. Apoi devine diacon pe lângă episcopul Germanus din Auxerre. În 432, se întoarce în Irlanda şi începe să-i evanghelizeze pe irlandezi la cererea papei Celestin. Străbate întreaga Irlandă predicând, construind biserici, mânăstiri şi şcoli. Este recunoscut pentru curajul său eroic, umilinţa şi bunătatea sa. La Rock de Cashel, în timpul unei slujbe, arată o frunză de trifoi, spunând: „Iată imaginea Sfintei Treimi”. Figurile triadelor erau familiare regiunii celtice. Trefla devine simbolul Irlandei, datorită Sfântului Patrick. Devine episcopul Patricius, de la denumirea în limba latină. Legenda spune că din acel moment vânează toţi şerpii din ţară, animale care îl reprezentau pe duşmanul Satan. Sfântul Patrick a reuşit să demonstreze prin semne şi minuni irlandezilor care erau puternic inflenţaţi de păgânism, magie şi ocultism, că puterea lui Iisus Hristos este mai mare. După mulţi ani de evanghelizare, în timpul cărora fondează dioceza Armagh în 445, se retrage la Downpatrick, unde încetează din viaţă la 17 martie 461. Este înmormântat alături de Sfânta Brigitte şi Sfântul Colomba, de asemenea patroni ai Irlandei. La moartea sa, Irlanda este majoritar creştină fără a număra nici un martir şi mânăstirile sunt numeroase. Sfântul Parick a scris „Confesiunea Sfântului Patrick” şi „Scrisori la Croticus”, fiindu-i atribuită rugăciunea „Faed Fiada (Strigătul Cerbului)” sau „Canonul Sfântului Patrick”. Pentru catolici, Sfântul Patrick este sfântul patron al Irlanei şi al inginerilor. A mai fost desemnat al doilea patron al Nigeriei la 11 aprilie 1961, în aceeaşi zi în care Sfânta Fecioară a fost proclamată prima patroană sub titlul de „Regina Nigeriei”.