Mortarul folosit la
lucrările efectuate la Sfântul Mormânt din Ierusalim datează din epoca primului
împărat creștin, împăratul Constantin, din anul 345.
Foto: Mircea Avram
Acest lucru dovedește cu
adevărat că ”este locul unde Iisus Hristos a fost îngropat și a înviat”, scrie
Daily Mail. Este o dovadă clară că acesta este locul unde pelerinii veneau în
secolul IV. Lucrările recente de restaurare de la Biserica Sfântului Mormânt de
la Ierusalim au făcut posibilă această descoperire atât de importantă.
Biserica Sfântului Mormânt
este unul dintre cele mai importante lăcașuri sfinte ale creștinismului. Accesul în biserică se face pe Drumul Crucii (Via Dolorosa) care a fost
drumul parcurs de către Mântuitor către locul unde a fost crucificat. Locurile
de crucificare X-XIV se află în Biserica Sfântului Mormânt. De asemenea, și de
la poarta Jaffa se poare ajunge la biserică prin orașul vechi pe strada
Bazarului până la Muristan unde se află Biserica Evanghelistă a Mântuirii. De aici se ia la stânga și
după 500 de metri se ia din nou la stânga.
Istorie
Biserica Sfântului Mormânt a
fost construită la porunca mamei împăratului Constantin,
Elena. În acest loc se afla înainte un templu roman închinat zeiței Venus. De-a
lungul timpului, biserica a fost distrusă de mai multe ori și mereu
reconstruită. Construcția actuală nu seamănă deloc cu cea originală.
Împărăteasa Elena a construit biserica în locul unde, potrivit mărturiile mai
multor scriitori antici târzii, a fost un templu roman din secolul al II-lea
unde se desfășurau procesiunile de crucificare.Construcția primei biserici a
început deja în anul 326 și a fost poruncită de către împăratul Constantin.
Inaugurare
Pe 13 septembrie 335 a fost inaugurată prima Biserică a
Sfântului Mormânt. Amplasamentul, care cuprindea locul Mormântului și dealul
Golgota, consta dintr-o rotondă în jurul lăcașului de cult central care era
format din Sfântul Mormânt în partea de vest scos în evidență printr-o capelă,
un portic de intrare și o bazilică mare în partea de est care în prezent nu mai
există.
Dealul Golgota, care în prezent se află în interiorul
Bisericii Sfântului Mormânt, era atunci sub cerul liber între rotondă și
bazilică Acestea sunt descrise în detaliu de către Eusebiu (Vita Constantini
III, 34 - 40).
A fost distrusă de către perși
Biserica a fost incendiată în anul 614 când Ierusalimul a
fost cucerit de către conducătorul persan sasanid Khosrau al II-lea. Sfânta
Cruce a fost transportată de către generalul Shahrbaraz la Ctesiphon. În
anul 630, împăratul Herakleios a intrat triumfător în Ierusalim și a adus
crucea înapoi în Biserica Sfântului Mormânt recontruită. Foștiii conducători
islamici au protejat lăcașurile de cult creștine din Ierusalim și au interzis
distrugerea lor și folosirea lor ca și locuințe. Astfel, biserica a rămas creștină.
Lupta dintre
confesiuni
Biserica Sfântului Mormânt a fost distrusă pe data de 18
octombrie 1009 la porunca califului Al-Hākim bi-amri ´llāh din dinastia
fatmizilor, însă a fost reconstruită deja în anul 1055.
Cruciații au modificat din nou Biserica Sfântului Mormânt
după ce au cucerit Ierusalimul. Aceștia au adăugat așa numitul Martyrion, corul
canonicilor Sfântului Mormânt. După o renovare de bază în anul 1555, controlul
asupra bisericii a alternat între franciscani și ortodocși în funcţie de confesiunea
celor numiţi de către Înalta Poartă prin
firman.
Modificările de construcție și extensiile din timpul
cruciaților ar fi putut fi văzute și azi dacă nu ar fi fost marele incendiu din
anul 1808 care a avariat serios Biserica Sfântului Mormânt.
Biserica greacă ortodoxă i-a ajutat pe franciscani la
renovare și reabilitare. Aceștia au primit de la sultanul din Istanbul permisiunea să
repare stricăciunile.
Sfânta Elena a întemeiat mai
multe lăcașuri de cult atât în Ierusalim, cât și în alte locuri. Mormântul
acesteia se află în biserica Santa Maria in Ara coeli din Roma și alte relicve
se pot găsi în orașul Veneția în biseria Sant Elena.
Cei de profesiune
protestantă nu au reprezentanți în biserică, aceștia deținând propria lor
biserică pe Via Dolorosa, Biserica Mântuirii. Din cauza scandalurilor, familia
musulmană Joudeh păstrează de mai multe secole cheile de la biserică, iar
familia musulmană Nusseibeh deschide ușa principală dimineața și seara o încuie
la loc. Pe lână aceasta, aceste familii au rolul de mediator. Familiile Joudeh
și Nusseibeh au fost însărcinate cu administrarea bisericii încă din timpul
sultanului Saladin.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu