Joi, 18 mai, la Librăria MihaiEminescu din București, a
avut loc o splendidă sărbătoare a cuvintelor! A fost lansată cartea ”Adevarate sau imaginate,
de intamplat, s-au intamplat” de Elena Dumitrescu-Nentwig, apărută sub egida editurii Limes.
 |
| Autoarea a acordat numeroase autografe |
Autoarea, o
soprană de talie internațională cu un talent literar nativ viguros, rafinat, de
ales bun gust, care se ridică la înălțimea marilor prozatori, rar întâlniți în
peisajul contemporan, a încântat asistența cu prezența sa fermecătoare.
Cartea
începe cu o poveste de o desăvârșită
sensibilitate despre o fetiță care își explorează primele emoții și se înfruptă
pentru prima oară din bucuria fără seamăn a unui dar de mare preț, neașteptat. Empatizăm cu micuța
de patru ani, îi trăim surprinderea și pășim alături de ea în microuniversul de
basm pe care și-l plăsmuiește în naivitatea sa. Îi împărtășim totodată marea
deziluzie și gustul amar al tributului pe care îl plătește oricine se încrede
în înșelătoarea magie.
Urmează o povestire jucăușă care depășește așteptările, deși la prima vedere
pare că are un subiect frivol, micile vanități feminine.
AH, CE VIS E SĂ FII FEMEIE! Cu subtitlul GLOBALIZARE ÎN CINCI CULORI:
ORANJ, MOV, GALBEN, GRI șI BLEUMARIN este în realitate un protest subtil
împotriva uniformizării de proporții ce pulverizează nevinovatele satisfacții
ale diversității. Povestirea se citește cu delectare, ca și următoarea,
DE CE ESTE UN
MILIONAR MILIONAR?, care prezintă meschinăria și
suficiența oamenilor cu foarte mulți bani. Nu te mai saturi să lecturezi pățania
artistei de renume invitată la ceai în așa zisa înaltă societate a unui
milionar avar. Te bucuri din plin de vorbe mucalite ce stârnesc un râs sănătos,
relaxant, stenic. La fel de hazliu este scrisă și următoarea povestire,
VENEȚIA, ITALIA, GREVĂ ȘI PULOVERUL GALBEN DIN LÂNĂ DE CAȘMIR. Povestea aceasta
este extrem de vibrantă, filmică și captivantă, ca o peliculă de aventuri. Trăim
cu sufletul la gură experiența povestitoarei care gonește pe șosele străine,
pândită la tot pasul de pericole potențial fatale. Ne înfruptăm în același timp
împreună cu ea din frumusețile fără seamăn ale peisajului dunărean și suferim
atroce atunci când ea se vede îndrumată spre un drum închis, tocmai când
resursele fizice secătuite i se năruie. ”Povestea despre un pictor” este drama
creatorului de valori autentice care nu poate să fie mulțumit niciodată de propria
operă, pe care o vede veșnic perfectibilă oricât de mult s-ar apropia de ideal.
Cu cât este mai valoros, cu atât mai mult este conștient de propriile limite în
raport cu opera demiurgică. Povestirea surprinde nevoia stringentă a omului de
a se depăși, dezmărginindu-și ființa, spre a atinge mântuirea spiritului prin creație
și actul creator. Franz, pictorul din povestire, ajunge în final să părăsească
spațiul teluric după ce primește, în mod straniu, confirmarea că tablourile sale întrec însăși natura.
Următoarea povestire, o savuroasă scriere fantastică, ”Ah ce mă fac cu
nenorocitul acesta de dinte”, readuce în atenție mitul lui
“Dracula” şi implicit al domnitorului Vlad Ţepes, asemuit cu un vampir feroce,
spre deliciul publicului din întreaga lume, fascinat de romanul scriitorului
irlandez Bram Stoker. Desigur, nu există legături între povestirea noastră,
simpatică, fermecătoare, foarte amuzantă, și romanul clasic. Este însă o
povestire foarte interesantă, cu tâlc, care se citește cu desfătare dincolo de
cuvinte și dincolo de mitul devenit un simbol al României, fie că ne place sau
nu ne place. Vlad Ţepeş a fost şi este un personaj ce fascinează atât lumea
literară, cât şi cea istorică și subiectul a numeroase creații artistice. Așa
că este binevenit și în nostima povestire a doamnei scritoare. În povestirea Don
Quichotte și Guggenheim, autoarea abordează tema fundamentală a modernității în
artă ce constă în negarea tradiției și exaltarea schimbării ca atare.
Rezultatul obținut: nonvaloarea ridicată la rangul de valoare abstractă,
degradarea actului artistic până la neolatrie, cultul noului cu orice preț, în detrimentul
realului merit. Așa cum arată și scriitorul Irving Stone în celebrul roman
”Agonie și extaz” care prezintă viața celui mai important
artist al Renașterii Michelangelo Buonarroti : ”Ah,
Michelangelo, ai distrus omenirea, atingând perfecțiunea. Cei care vor veni
după tine nu vor putea să te depășească și vor distruge arta numai ca să facă
și ei ceva nou!” Fiindcă prefecțiunea nu poate fi depășită ! În povestire,
este surprins cu măiestrie acest fenomen al aroganței dogmatice a modernismului
care permite personajului principal să-și includă tainic prima încercare de
sculptură ca exponat într-un muzeu de prestigiu. Cartea se încheie meșteșugit
cu un adevărat miniroman ce poartă titlul ”Petrica și Nicu, ambasadorul din
ladă. Povestirea deosebit de înduioșătoare și tulburătoare pune în evidență
dragostea de mamă care întrece adâncurile oceanului. Petrica este o femeie
simplă capabilă de orice sacrificiu pentru fiul său bolnav, inclusiv de crimă,
atunci când îl pierde, și tăinuire de cadavre, pentru ca nici moartea să nu îi
despartă. Scriitoarea reliefează totodată cu mare iscusință abuzurile săvârșite
în România în perioada de instaurare a comunismului în această tragică povestire
care se dovedește și un veritabil document istoric. Constatăm astfel că doamna Elena Dumitrescu-Nentwig este cu adevărat și o scriitoare de mare valoare. Am citit cu maximă
plăcere și romanele domniei –sale, „Naufragiaţii din Brăila“, „Noi, romii şi restul lumii“, de
asemenea volumul ”De
răsfoit. Basme şi povestiri pentru copii”, pe care vi le recomand cu entuziasm. Cartea de față este o încununare a
talentului său literar, o înșiruire de povestiri pline de parfum și suspans, care
se citește absolut pe nerăsuflate! Cumpărați-o ! După ce vă veți bucura de
conținutul ei încântător, o veți păstra cu mândrie ca pe un giuvaer de mare
preț.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu