miercuri, 12 aprilie 2017
Am descoperit o mare scriitoare!
După o carieră la superlativ
în muzică, Elena Dumitrescu Nentwig dovedește o măiestrie desăvârșită în literatură.
Scrierile sale se remarcă prin structurile narative originale, talent nativ de
mânuire a figurilor de stil, limpezime în exprimare și construire filmică a
compoziției, plină de suspans. Romanul ”Noi romii și restul lumii” este cu
totul remarcabil, deoarece abordează, cu inteligență, seriozitate și obiectv, o
temă deosebit de sensibilă. Povestea unui muzician rom șochează ignoranța și
prejudecățile din noi, făcând lumină acolo unde întunericul urzește aprioric vrajbă
și ură, pe drept și pe nedrept în același timp. Autoarea reușește să surprindă adevăruri
crude pe care nimeni nu vrea să le vadă, deși se flutură în stânga și-n dreaptă
teorii fără substanță, cuvinte golite de sens despre egalitatea de șanse în
societatea de astăzi. Este pentru prima oară când un scriitor pătrunde în lumea
aparent ermetică a minoritarilor atât de blamați și descoperă realitatea așa cum
este, fără îngroșări grotești răuvoitoare, dar și fără menajamente. Elena Dumitrescu
Nentwig înțelege ceea ce nimeni nu acceptă să priceapă cu onestitate, găsește o
viziune înțeleaptă asupra etniei care etern nu se lasă adaptată și privește cu
responsabilitate dramele alterității. Autoarea oferă civilizației occidentale
marea șansă de a afla adevărul despre această lume reală, dar cu totul străină,
care, în loc să ne oripileze și să o punem la zid, ar trebui câștigată de
partea binelui, prin educație și conștientizare, puterea exemplului,
generozitate și onoare, fiindcă, altfel, ”cine seamănă vânt culege furtună”. Și
nu ar trebui să uităm, cu toții, că părinții și rudele nu ni le alegem… Romanul
este palpitant, nu se poate lăsa din mână până la final, te poartă de pe meleagurile
pitorești ale Lieștilor, cotropite de palatal romilor puși pe căpătuială la
porțile Occidentului, care mai întâi i-a primit cu entuziasm arogându-și
superiotatea democrației de fațadă, față de Răsăritul abrutizat de communism,
după care a început să-i expulzeze cu brutalitate, trimițându-i fără milă
înapoi în infern cu eticheta de români infractori, la Paris, Hamburg și
Lisabona. Romanul savuros, plin de neprevăzut, splendid alcătuit și sincer până
la lacrimi, merită să fie citit de oricine, ca pe o capodoperă ce înalță
sufletul pe culmi de încântare fără limită. (Arina Avram)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu