miercuri, 5 octombrie 2016
”Naufragiații din Brăila”, roman de referință
O surpriză pentru
iubitorii cărților de calitate cu exactitudine!
Romanul ”Naufragiații din
Brăila”, scris de doamna Elena Nentwig-Dumitrescu, o soprană de talie
internațională care în mod strălucit a înlocuit scena cu scrisul pentru a-și
desăvârși menirea artistică, este savuros și abundă de tâlc. Deși, la prima
vedere, pare doar o frescă a răstimpului comunist de tristă amintire, ajuns la
paroxismul absurdului, în realitate este un document învederat de care ar
trebui să țină cont întreaga omenire. Inițiativa de a zugrăvi acea lume golită
de sens, generațiile pierdute reduse la
mulțumirea de a visa victoria unei răzbunări decât la victoria însăși este
mai presus de înțelesul modest al cuvântului lăudabil, fiindcă, dacă uităm
trecutul, suntem condamnați să-l retrăim. ”Naufragiații din Brăila” este un
roman al angoaselor individuale într-o societate ipocrită și injustă, care
propovăduia egalitatea și puterea tuturor, îndeosebi a oamenilor simpli, dar
apăra de fapt intersele unei clici rudimentare, diabolică și samavolnică, unica
beneficiară a privilegiilor. Romanul este totodată o încununare a eforturilor
de a depăși barierele scriiturii uzuale, de a contura o coerență și o
profunzime ideatică totală. Figurile de stil sunt alese cu simțire nativă de
narator și rafinament de artist plurivalent. De la un capăt la altul al
lecturii, faci cunoștință cu oameni veridici, care respiră, suspină și se
consumă sub povara lipsei de perspectivă, ale căror treceri prin furcile
caudine te țin cu sufletul la gură. Natura simbolică și arhetipală a
personajelor face posibilă interpretarea acțiunii în lumina unui parcurs
inițiatic care nu are ca țintă sacrul, ci misterul ce caută alt și alt mister
în adâncul sufletelor vitregite încă din tinerețe de voluptatea de a privi spre
viitor. Mirela este întruchiparea snobismului și a suficienței, personificarea
a tot ce e rău și meschin în societatea nedreaptă. Marin pare inițial victima
perfectă, însă se dovedește apoi o persoană puternică în slăbiciunea lui. Pare
de asemenea un individ care se vrea șters și ușor de manipulat, când Rodica îi
întinde o mână de ajutor, providențială, dar în realitate este un ins deosebit
de complex, cu un simț integru față de propriile trăiri și față de trăirile
celorlalți. Jean, în schimb, este un personaj atipic, extrem de inteligent, cu fine
însușiri ludice, dar în același timp neobișnuit de sensibil și vulnerabil, un
tip jovial și loial cu spirit de sacrificiu izbitor, adevărata victimă a
minciunii generalizate ce domnește în societatea sordidă care pecetluiește
destinele, indiferentă la râvna supraomenească pentru a răzbi în viață sau la
prăbușirea letală în inacțiune. Rodica este unica rază de soare în plumburiul cotidian,
onestă, plină de viață, încearcă să refuze certitudinea, să evadeze într-o lume
închipuită fără pată, să îndrepte sentințe implacabile cu resursele ei precare,
însă rămâne prizoniera sorții implacabile a binelui de care răul se ține scai
până la contopire. Romanul se citește cu maximă plăcere, rapid, fără să te lase
să-l lași din mână, datorită suspansului și a provocărilor palpitante, a deznodământului
aproape imposibil de anticipat, și nu în ultimul rând grație lirismului
autentic al evocărilor.
Arina Avram
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu