Bona Sforza, prietena Roxelanei, sau Hürrem, favorita lui Suleyman Magnificul

Născută la 2 februarie 1494, Bona Sforza a fost o membră a puternicei case milaneze Sforza. In 1518, ea a devenit a doua soţie a lui Sigismund I cel Bătrân, regele Polonia şi mare duce al Lituaniei, devenind regina Poloniei şi Mare Ducesă a Lituaniei. Vintilă Corbul scrie în romanul "Soliman şi Roxelana"că Bona a fost apropiată de Roxelana, înainte ca aceasta să fie vândută sultanului Suleyman Magnificul.
Bona a fost al treilea copil al lui Gian Galeazzo Sforza şi a soţiei sale, Isabella de Neapole. Fratele ei mai mare a fost Francesco Sforza şi surorile ei, Ippolita Maria şi Bianca Maria. Toţi fraţii săi au murit tineri. Când mama Isabella de Neapole a murit în 1524, Bona a moştenit titlurile de ducesă de Bari şi prinţesă de Rossano şi chiar deţinătoarea pretenţiei Brienne la titlul de rege al Ierusalimului. Bona s-a născut în puternica şi bogata dinastie Sforza care a condus Milano începând din 1447. Deşi tatălui ei i-a aparţinut autoritatea de duce de Milano, a fost înlăturat de unchiul său, Ludovico Sforza, care a rămas cunoscut în istorie sub numele Il Moro. El a exercitat puterea în numele tânărului prinţ până la moartea lui, din 1494, la castelul din Pavia. Curând după aceea, prinţesa Isabella a mers la Bari împreună cu fiicele ei. Pentru a recâştiga importanţa politică şi fostele posesiuni, Isabella a trebuit să găsească un soţ pentru Bona. Primele ei încercări au fost fără succes din cauza situaţiei politice nefavorabile din epocă, dar datorită sprijinului Casei de Habsburg, a reuşit s-o mărite pe Bona cu regele polon rămas văduv, Sigismund I cel Bătrân. Ceremonia de căsătorie şi încoronarea Bonei au avut loc la Cracovia la 18 aprilie 1518. În tinereţe, Bona a beneficiat de o educaţie bună. Profesorul ei a fost Crisostomo Colonna, membru al Academiei Pont, care a supervizat educaţia sa împreună cu Antonio Galateo. A primit lecţii de istorie, drept, administraţie şi teologie. Era cumpătată, avea puterea de a influenţa oamenii. Şi-a demonstrat talentele în toate activităţile. Aproape de la începutul vieţii în Polonia, regina Bona a încercat să câştige o poziţie politică puternică. A început să-şi formeze propria clică şi a beneficiat de susţinerea regelui. A fost susţinută de Piotr Kmita Sobienski, Andresz Ladislaus şi Piotr Gamrat, creând un aşa-numit triumvirat. A reuşit să obţină de la papa Leo al X-lea decizia de învestire cu funcţii ecleziastice de mare importanţă (în Cracovia, Gniezno, Poznań, Włoclawek şi Frombork). 
A lărgit averea dinastiei
Bona a venit cu ideea că unul din cele mai însemnate lucruri pentru impunerea politicii şi întărirea autorităţii regale este accesul la finanţe importante. De aceea şi-a impus ca obiectiv lărgirea bogăţiei dinastice pentru a conferi familiei Jagiello independenţă financiară. Familia a câştigat numeroase proprietăţi în Lituania şi, în final, între 1536-1546, ei au obţinut întreg Marele Ducat al Lituaniei, ceea ce le-a furnizat imense profituri. În 1527, după ce a căzut de pe cal, regina a dat naştere prematur celui de-al doilea fiu, Albert, care a murit la naştere. După aceea, nu a mai putut avea copii. Ca să asigure continuitatea dinastiei Jagelloniene pe tronul polonez, Bona a decis să-i fac pe nobili şi magnaţi să-l recunoască pe unicul său fiu, minorul Sigismund Augustus, ca moştenitor al tronului. Mai întâi nobilii lituanieni i-au dat tronul ducal (1527-1528). Apoi, în 1529, el a fost încoronat Sigismund al II-lea Augustus. Bona a fost îngrijorată de creşterea puterii familiei Radziwiłł şi a fost mai târziu acuzată că ar fi otrăvit-o pe nora sa, Barbara Radziwiłł. În politica externă, a fost o puternică opozantă a habsbugilor şi o suporteră a alianţei cu Franţa. În Ungaria, în timpul războaielor care au avut loc după bătălia de la Mohacs, din 1526, l-a sprijinit pe János Szapolyai împotriva habsburgilor.
A avut contacte cu Roxelana (Hürrem)
Bona a căutat să menţină relaţii bune cu Sublima Poartă şi a avut contacte cu Roxelana, sau Hürrem, favoritalui Suleyman Magnificul. Bona a introdus reforme ale taxelor în Lituania şi asupra produselor agricole (îndatoriri ale ţăranilor şi unităţi de măsură). În 1539, Bona Sforza a fost reticentă faţă de arderea Katarzynei Weiglowa, la 80 de ani, pentru erezie. În 1544, Sigismund II Augustus a primit autoritate independentă în Lituania şi s-a mutat acolo. Regina nu voia să plece. La 1 aprilie 1548, Sigismund I cel bătrân a murit, lăsând-o văduvă. Fiul lor i-a succedat. 

Scrisoarea trimisă de Roxelana lui Sigismund al II-lea Augustus în care îl felicită pentru urcarea pe tron

După moartea regelui, Bona s-a mutat la Masovia şi a rămas acolo opt ani. Apoi s-a retras în oraşul natal Bari. După un an de stat la Bari a fost otrăvită de ofiţerul ei de încredere, Gian Lorenzo Pappacoda, care a acţionat la cererea regelui Flilip al II-lea al Spaniei, care astfel scăpa să-i plătească datoriile considerabile reginei polone. A fost înmormântată în Bazilica Sfântul Nicolae din Bari, unde fiica ei, Anna, are un mormânt în stil renascentist. Bona şi Sigismund I cel Bătrân au avut şase copii : Isabella (1519-1559), Sigismund al II-lea Augustus (1520-1572), Sophia (1522-1575), Anna (1523-1596), Catherine (1526-1583), Albert (născut şi mort la 20 septembrie 1527).

Bona Sforza înainte de moarte