Arnold Daghani, un important pictor din secolul XX despre care se ştie prea puţin

Autoportret

Născut la Suceava, în Bucovina aflată sub stăpânirea austro-ungară, la 22 februarie 1909, pictorul Arnold Daghani se bucură de o notorietate internaţională. Expoziţia sa organizată în 1988 la New York, la galeriile Morin-Miller, a fost prelungită la cererea iubitorilor de artă din metropolă.
Artistul s-a stins  din viaţă la 6 februarie 1985, la Hove, Sussex, şi a lăsat în urma sa o creaţie impresionantă, o mare parte din lucrări fiind preluate de Universitatea Sussex. Colecţia Daghani din Scoţia numără peste 6000 de lucrări, incluzând desene, scrieri, documente. Din păcate, pictorul este mai puţin cunoscut în România. Născut Arnold Corn într-o familie de evrei cu 6 copii, el optează pentru varianta ebraică a numelui, devenind Dagani (dagan în limba ebraică înseamnă corn). La sugestia unui abate, mai adaugă un h, în 1959, semnându-se Arnold Daghani. Încă din copilărie dă dovadă de talent artistic, dar părinţii fac presiuni să se îndrepte spre studii de comerţ. În anii ’20 se înscrie la Academia de Belle-Arte din München şi apoi frecventează cursuri de desen la Paris. La inceputul anilor ’30 se mută la Bucureşti. Lucrează la o editură, la o firmă de export-import, este traducător de engleză, germană şi franceză. În 1940, se căsătoreşte cu Ana Rabinovici, originară din Piatra Neamţ, alături de care se stabileşte, un an mai târziu, la Cernăuţi. Este deportat pentru muncă forţată în Transnistria, ajungând în lagărul de exterminare de la Mihailovka. Talentul artistic este remarcat de ofiţeri, care îl solicită să le facă portrete şi, ulterior, este trimis să realizeze un mozaic pentru locuinţa unui ofiţer dintr-o localitate vecină, Gaisin. De aici fuge, cu ajutorul unui sătean, alături de soţia sa, trecând Bugul. Peste câteva luni, toţi cei care se aflau în lagărul nazist, inclusiv ţăranul care l-a ajutat să fugă, sunt împuşcaţi. La 15 iulie 1943, Daghani şi soţia sa ajung într-un ghetou din apropiere de Berşad. Se repatriază la Bucureşti în 1944, aducând cu sine peste 50 de lucrări realizate în lagăr. Publică fragmente din „Jurnalul din lagăr”, lucrează în propriul atelier, dar, deşi era membru al Uniunii Artiştilor Plastici, nu reuşeşte să-şi expună lucrările. Este nevoit să predea lecţii de limba engleză, ocazie cu care, în 1946, o cunoaşte pe Daniela Miga, de care îl va lega o lungă şi trainică prietenie. Daniela Miga, scriitoare şi artistă decoratoare, a trăit între anii 1917-1999. Ea era fiica lui Ion şi a Ernestinei Miga, care aveau o vilă cu trei etaje în centrul Constanţei (azi peste drum de Muzeul de Artă). Jurnalul despre cele 11 luni petrecute în Transnistria a apărut în 1947, la Editura SOCEC, sub titlul “Groapa e în livada cu vişini”, însoţit de 16 desene semnate de artist. În anul 1958, pictorul părăseşte definitiv România. „Trebuie să mă gândesc la momentul când trenul a plecat din gară cu toată viteza. Asta a fost propria mea înmormântare”, mărturisea pictorul Danielei Miga. Daghani pleacă în Israel împreună cu soţia, dar nu reuşeşte să se acomodeze. Expune puţin, lucrează mai mult fără să vândă. Lucrează vitralii şi icoane pentru biserici catolice şi ortodoxe. De aceea, este învinuit de orientare către ortodoxism şi bizantinism în opera sa. În 1960 părăseşte Israelul, din cauza indiferenţei şi a ostilităţii pe care o resimte în jur. Artistul şi soţia sa devin apatrizi până în 1983, când obţin cetăţienie britanică. În peregrinările lor trec pe la Neapole, Roma, Milano, Zürich şi Paris. Se stabilesc la Vence, în sudul Franţei, unde vor rămâne până în 1971. Aici, pictorul îl cunoaşte pe Marc Chagall, autorul vitraliilor celebrei capele, însă nu se înţeleg. Daghani părăseşte cultul mozaic, devenind protestant. Dintr-o scrisoare trimisă prietenei sale, Daniela Miga, rezultă că, dacă ar fi rămas în România, ar fi trecut la religia ortodoxă. Între 1971-78, soţii Daghani se stabilesc la Jona, în cantonul St. Gallen din Elveţia. Din 1978 se mută la Hove. Trăieşte în sărăcie, dar lucrează fără încetare desene, pictură în ulei, sculpturi în diverse materiale, vitralii. La Brighton, luxoasă plajă din apropierea Londrei, destinată cu precădere high-life-ului, are loc, între 4-24 mai 1984, prima sa expoziţie retrospectivă cu peste 500 de lucrări. Recunoaşterea a venit târziu, când artistul era bolnav şi internat într-un sanatoriu din Hove, de unde a cooperat cu organizatorii pentru selecţionarea operelor din expoziţie şi catalog. Institutul de Artă Contemporană din Londra s-a implicat în organizarea marii retrospective a operei sale, incluzându-l pe Arnold Daghani în galeria marilor artişi ai secolului XX. În România există peste 1.000 de lucrări semnate de artist. În 1992, Carola Grindea, executor testamentar al lui Daghani, a donat Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti 500 de lucrări, iar Muzeului de Artă Constanţa alte 200. În opera lui Daghani, se întâlnesc, în afară de teme biblice, naturi statice, nuduri, lucrări din lagăr, autoportrete.

Lucrarea "În genunchi"

Piaţa din Berşad

Pentru a vedea mai multe opere ale artistului accesaţi aici : http://www1.yadvashem.org/yv/en/exhibitions/last_portrait/daghani.asp